3 boli genetice la pisici

Pisicile care sunt mai susceptibile sa sufere de cele mai frecvente boli genetice sunt cele din rasele persane, siameze si Maine Coon, printre altele.

Expertii studiaza bolile genetice pentru a imbunatati reproducerea la multe specii de animale. La caini, pisici, cai si alte fiinte vii, acestea sunt un factor important in selectia pentru reproducerea si conservarea raselor. Expertii au descoperit aproximativ 60 de gene si mutatii responsabile de afectiunile clinice la pisici. De fapt, pisicile pot suferi de peste 300 de boli genetice, multe dintre ele similare conditiilor umane.

• Boala renala polichistica – cea mai frecventa boala ereditara la pisici

Boala renala polichistica este o boala genetica care afecteaza pisicile persane si incrucisarile lor, pisicile birmaneze si British Shorthairs, printre altele. Expertii considera ca este cea mai frecventa boala genetica la pisici, deoarece persana este una dintre cele mai populare rase din intreaga lume.

Aceasta afectiune provoaca aparitia unor chisturi renale mici, inchise, umplute cu lichid, care pot fi detectate cu ultrasunete. In timp, chisturile cresc si se inmultesc, afectand functia renala si, in cele din urma, provocand insuficienta renala cronica. Expertii estimeaza ca pana la 50% din pisicile persane vor suferi de boli renale polichistice.

• Cardiomiopatia hipertrofica

Cardiomiopatia hipertrofica este cea mai frecventa boala cardiaca la pisicile domestice si este mostenita si in rase precum Maine Coon si Ragdoll. Afectiunea determina ingrosarea peretilor musculari ai inimii unei pisici. Cele mai grave cazuri duc de obicei la insuficienta cardiaca.

• Atrofia musculara spinala

Aceasta este o tulburare autozomala recesiva care se manifesta de obicei atunci cand o pisica are varsta de 12 saptamani. Pierderea neuronului provoaca atrofie a muschilor scheletici si slabiciune la pisica.

Simptomele variaza de la un mers si o postura anormale la o incapacitate de a sari si a urca, intoleranta la exercitii fizice, sensibilitate la atingere pe spate si, de asemenea, dificultati de respiratie. Pisicile afectate pot ajunge la maturitate, deoarece boala nu este fatala, desi invalidanta. Pisicile bolnave necesita ingrijire speciala pe tot parcursul vietii.