Pana la dezvoltarea seceratorului, fermierii taiau recoltele de cereale mici cu ajutorul unei secere sau a unei coase, modalitate greoaie ce le permitea sa recolteze doar trei acri pe zi. In anul 1831, Cyrus Hall McCormick a testat un secerator in orasul Rockbridge, statul Virginia.

McCormick a imbunatit unealta agricola

Prin adaugarea unui tambur care ajuta la colectarea tulpinilor in mod uniform. Ulterior, un alt fermier din orasul Hamilton, regiunea Ohio a imbunatatit inventia lui McCormick, iar in locul tamburului a adaugat un piston cu dinti mari triunghiulari, care taiau uniform tulpina. Cei doi fermieri, Hussey si McCormick au inceput sa lucreze impreuna si sa imbunatateasca seceratoarea lor, in timp ce alti fermieri inventatori dezvoltau instrumente similare.

Incepand cu anul 1855, fermierii de grau utilizau in mod frecvent culegatorul de cereale. Pana la mijlocul anilor 1860, seceratoarele vremurilor au fost prevazute cu un mecanism automat care grebla solul pentru a lasa curat in urma recoltarii . Pe parcusul anului 1850, inventatorii au lucrat pentru a dezvolta o masina care era capabila sa lege snopi de boabe mici in fascicule. In 1856, C. A. McPhitrigde din orasul Saint Louis, statul Missouri, a patentant prima masina care lega cerealele cu sarma. Aceasta masina inovativa avea un mecanism care infasura cerealele in valuri de sarma si le taia uniform.

Pana la mijlocul anilor 1870, masina de legat a devenit populara in randul agricultorilor de cereale, insa consumabilele, adica sarma, era foarte greu de obtinut si avea un pret prea mare. Pe la mijlocul anilor 1870, John Appleby si-a concentrat atentia asupra dezvoltarii unui liant cu fir din material textile. De fapt, Appleby a lucrat inca din perioada anilor 1857 la un dispozitiv care infasura semintele de cereale intr-un fir si le lega cu nod. El a rezolvat in cele din urma aceasta problema tehnica cu privire la materialul de legatura.