Rața pestriță – o specie discretă, dar importantă pentru ecosistemele acvatice

Rața pestriță (Anas strepera), cunoscută și sub numele de rața moțată sau rața gri, este o pasăre de apă de dimensiuni medii, mai puțin cunoscută decât alte specii de rațe din România, dar prezentă în mod constant în zonele umede din Europa.

Deși nu are coloritul spectaculos al altor rațe, are un rol important în echilibrul ecosistemelor acvatice și este un indicator al sănătății habitatelor de apă dulce.

• Cum recunoaștem rața pestriță

Rața pestriță are un aspect general sobru, dar elegant. Masculul, în penaj nupțial, are un colorit gri-maro, cu un piept ușor solzos și o pată albă distinctivă pe aripa vizibilă în zbor. Capul este gri-închis, iar ciocul este negru.

Femela este mai puțin contrastantă, cu un penaj maroniu pestriț, ceea ce face identificarea ei mai dificilă, semănând cu femelele altor specii, precum rața mare sau rața lingurar.

Rața pestriță are o lungime de aproximativ 46–56 cm și o anvergură a aripilor între 78 și 90 cm. Este o pasăre cu siluetă elegantă, cu un zbor rapid și direct, caracteristic rațelor de suprafață.

• Habitat și răspândire

Această specie preferă lacurile dulci sau ușor sărate, zonele umede cu stufăriș, bălțile din luncile râurilor și deltele. Este o specie comună în Europa, Asia și America de Nord. În România, poate fi observată în Delta Dunării, pe bălțile din Lunca Dunării, dar și pe lacuri interioare sau în zone umede din Transilvania și Moldova.

Este o specie migratoare, care iernează în regiunile sudice ale Europei, dar în condiții climatice blânde, unele exemplare pot rămâne și în țara noastră pe timpul iernii.

• Hrănire și comportament

Rața pestriță este o rață de suprafață, ceea ce înseamnă că se hrănește la suprafața apei sau scufundând doar partea anterioară a corpului. Dieta sa este compusă în principal din plante acvatice, semințe, frunze și alge, dar consumă ocazional și nevertebrate acvatice, moluște sau insecte.

Este o pasăre sociabilă, mai ales în afara sezonului de cuibărit, când formează stoluri împreună cu alte specii de rațe. În timpul reproducerii, însă, devine teritorială, iar perechile se formează de obicei din iarnă și rezistă pe tot parcursul sezonului de împerechere.

• Reproducere

Sezonul de cuibărit începe primăvara, când femela își construiește cuibul bine ascuns în vegetația deasă, aproape de apă. Depune între 8 și 12 ouă, pe care le clocește timp de aproximativ 25 de zile. Puii sunt nidifugi – adică părăsesc cuibul foarte repede și sunt capabili să înoate și să se hrănească singuri, sub supravegherea mamei.

• Statut și conservare

La nivel european, rața pestriță este considerată o specie relativ comună, dar în scădere în unele regiuni din cauza degradării habitatelor acvatice. Poluarea apei, dispariția zonelor umede și deranjul uman din timpul sezonului de cuibărit sunt principalele amenințări.

În România, este o specie protejată prin legislația națională și europeană. Apare pe listele Directivei Păsări și este monitorizată constant în cadrul programelor de conservare a biodiversității din Delta Dunării și alte arii protejate.

Deși nu este la fel de spectaculoasă ca alte specii de rațe, rața pestriță joacă un rol esențial în ecosistemele acvatice. Prezența ei indică un habitat sănătos, echilibrat și nealterat.